Solitaire

Am pătruns în această existență fără nici o informație, gol. De atunci am văzut numeroase nașteri de oameni sau alte ființe. Se pare că este o modificare celulară, un spectacol, programat, de explozii celulare din care se dezvoltă o ființă. „Cum a ajuns omul om în lumea lui?” sau „Cine sunt?”... Întrebări stupide cu răspunsuri teologice. Altfel nu se pun. Această lume umană are memorie colectivă stocată în baze de date. Din memoria colectivă se alimentează memoriile individuale. Să spunem că memoria individuală este localizată în organul central denumit creier. Este, în mod general, obiectiv-științific și subiectiv-senzorial, în cap. Stau deja bine-mersi în corpul meu și am în memorie câteva repere în jurul cărora există lumea mea: Țâța sau suzeta, figura unei ființe binevoitoare, o zdrăng...

Să vorbești despre Dumnezeu, laic, pare ceva neserios. Dumnezeu este acolo și-atât, pentru unul ca mine. Cine, ce este, nu-i treaba mea. Stă cu ochii pe mine și mă veghează, am n-am treabă. Ce credeți că face, având în vedere că este zeu unic? Îmi contabilizează păcatele. Păcatele mele? Pe Dumnezeu îl cunoaștem (noi, cititorii europeni) din Cartea sfântă numită Biblia (o culegere de documente creștinești). Este o carte uriașă care conține o sumă de date și povești. Esența acestei cărți ar putea fi expusă într-o frază: Cineva descoperă (sau întocmește) o tablă de legi morale pe care o impune societății de oameni, cine nu respectă aceste norme păcătuiește mortal, altcineva, un prooroc al mesajului profund iubitor „Pocăiți-vă pentru că Evanghelia (Timpul Îngerilor...

Ți-a spus cineva că viața este scurtă? Și nu l-ai crezut. Uneori este nesfârșită... Probabil cunoști paradoxul lui Zenon despre broasca țestoasă. Teoretic, cel mai iute dintre oameni, Ahile, nu poate întrece, într-o cursă ipotetică, cea mai leneșă broască țestoasă, dacă îi lasă un mic avans. Explicația nu se leagă de viteza lui, nici de abilitatea de a trece linia de finiș, pur și simplu nu o depășește. Bietul Ahile! Parcă ar fi știut că este doar un erou fictiv! La fel ar trebui să își calculeze un om timpul vieții dacă și-ar cunoaște sfârșitul. Găsești pe internet programul. Când ajunge la jumătatea vieții, mai rămâne o jumătate, apoi împărțind jumătatea rămasă, va ajunge la jumătate și tot așa până ce poate lungi o cli...