Au înflorit ciorile

Locuiesc în apropierea Parcului Circului, un parc mititel cu numeroși platani și trec, aproape zilnic,          pe-acolo, îl traversez așa, de la est spre sud și invers. Iarna, după cinci, cinci și jumătate seara, mii de ciori se aduna pe copacii mari din zona sudică a parcului. Este ora când revin de la serviciu, sunt angajat încă la patron și am de unde să revin acasă prin Parcul Circului alegându-mi cu grijă cărarea pentru a nu fi acoperit cu găinați de cioară, că nu mă prea bucură oricât de mult noroc ar aduce. Și, de parcă aș avea vreo influență magnetică sau magică, toate ciorile se ridică într-un nor croncănitor și mă survolează, apoi se rotesc deasupra, o data, de două ori, înainte să se grăbească spre altă locație...

Corvus frugilegus zice-se că s-ar chema la specie cioara asta și în fiecare iarnă își cheamă confrații din nordul Europei să se bucure de clima blândă din Parcul Circului.

Cum ați descrie personalitatea acestui animal cu pene negre sau cenușii, cu clonțul mare și ochi furișați – ați observat că nu vă privește niciodată în ochi? Cioara și Balada Corbilor sunt poeziile lui Topârceanu care le-a studiat, cred, mai atent. Poate că a prins o simpatie!

Am început să scriu acest text cu intenția de a croncăni despre... vecinii noștri de diferite specii, dar pentru a nu o comite m-am documentat domnule, am pus internetul la scormonit de... ordonanțe guvernamentale și am ajuns la Ordonanța nr.137 din 31 august 2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare. Prima observație, a unui diletant ca mine, toate formele de discriminare (deosebire, distincție) ar umple o carte uriașă și nu s-ar referi doar la ființe... în fine, să ne apropiem de discriminarea umană. Iată o definiție: în prezenta ordonanță, prin discriminare se înțelege orice deosebire, excludere, restricție sau preferință, pe bază de rasă, naționalitate, etnie, limba, religie, categorie socială, convingeri, sex sau orientare sexuală, apartenență la o categorie defavorizată sau orice alt criteriu care are ca scop sau efect restrângerea sau înlăturarea recunoașterii, folosinței sau exercitării, în condiții de egalitate, a drepturilor omului și a libertăților fundamentale sau a drepturilor recunoscute de lege, în domeniul politic, economic, social și cultural sau în orice alte domenii ale vieții publice. Observați, această definiție este dată pentru Ordonanța 137, semnata de Isărescu, nu are treabă cu definiția noțiunii în DEX: lipsa de egalitate în drepturi; limitarea drepturilor (în comparație cu ceilalți cetățeni). /discriminare, fr. discriminer... Cam asta. Care-i legătura ciori-discriminare?

Ei bine, am părerea că există o asemănare între ciori și țigani. Nu doar la culoarea penelor, la apetența pentru mărgele sau lucruri sclipitoare, la nasul mai încovoiat sau ochii negri și vioi, la repulsia pentru societatea creată de alte păsări sau oameni, la dorința de a le/îi alunga de pe teritoriul lor, la o extraordinară fecunditate, lașitate (lovitura pe la spate sau atacul în bandă), minciuna și nesiguranța, la faptul că sunt dăunători culturilor, dar mai ales pentru că sunt ființe vindicative, incapabile să ierte. Ce am enunțat mai sus este doar asemănare. Discriminarea apare când spun: cioara nu poate fi asemenea găinii, vulturului, mierlei, lebedei, cocostârcului...

Cior, în limba țigănească înseamnă hoț și aceasta simplă translatare trimite un semnal negativ dacă utilizez, cu falsă inocență, nu-i așa? comparația anterioară. De aceea voi abandona această legătura, gata, am abandonat-o! pentru a-mi continua dizertația într-un mod firesc, fără alegorii. Dar... e posibil acest lucru? Nu. Legile românești nu au fost așezate de o minte unitară, de o gândire coerentă și de bună credință față de națiune. Legile românești au fost create în scopul de a adânci inegalitatea, de a mări confuzia, de a naște intrigi. Aproape toate definițiile care apar în legile românești sunt luate din legile europene, de ici, de colo, pentru a nu exista vreo cale de atac dinspre Curțile europene de justiție care ne asupresc. Sunt cuvinte românești, dar nu le definesc după dicționare românești! Cred că ar trebui să desființăm justiția română și să ne ducem cu toții la Haga. Oricum, suntem menținuți continuu pe ultimul rând, oricum, ni se predă civilizația apuseană ca unor învinși în război, care  s-au predat cu lașitate, fără luptă. Dar cu cine defilăm în frunte...? Ei bine, asta e altă poveste.

În România s-a dezvoltat o fobie la țigani. Nu este nou născută, a depășit de mult perioada de incubație, este cronică. Nu mai există tratament, doar neuroleptice și șocuri electrice. România este incapabilă să se vindece. Azi este într-o stare de anxietate pe care i-au provocat-o propria mentalitate, istoria și elitele. Acest triumvirat a reușit să cutremure siguranța cetățeanului comun, să-l înspăimânte, să-l amețească și să-l dispere. Nu e om mai stresat ca românul. Citiți presa, vă uitați la programele de televiziune, ascultați știrile, îi auziți muzica, îl observați? Așezați-l lângă un francez, englez, sloven sau ceh! Romanul e stresat, mai încruntat, mai ridat, nu-i destins la față, ceva subconștient îi roade mintea. Teama. Teama că nu are cum să-și achite toate datoriile, teama că va fi concediat, teama că fiii lui au luat-o pe căi greșite, teama de hoți, teama că o companie străină și-a însușit bogățiile țării câștigate cu mari cheltuieli, teama de trădare națională, teama de prăbușire a cursului monedei naționale, europene sau americane, teama de faliment bancar, teama că va fi accidentat pe stradă, bătut, tâlhărit, înșelat, că va muri în spital pentru că nu poate achita toate spăgile, teama că speranța de viață este mai mică decât vârsta de pensionare, teama de boala cea mai cumplită pe care o poate imagina cineva și care numai aici se poate declanșa, teama de traficanți de carne vie, de traficanții de droguri, de traficanții de organe, de traficanții de idei, de toți traficanții care și-au găsit căminul în țara noastră, teama de câini, șobolani, gândaci, teama de criminali, teama de erori judiciare, de erori medicale, de erori sau confuzii și câte alte temeri obsesive, peste care, asemenea unei umbrele cataclismice se întinde teama de țigani.

Ce este, cine sunt, ce vor țiganii ăștia, cum au căzut pe capul nostru, de ce suntem nația cea mai năpăstuită de această molimă, cum ne putem vindeca și cum s-au vindecat alții de ea?

Ei bine, o altă teamă a românului este CNCD - Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării definit ca: autoritatea de stat autonomă, sub control parlamentar, care își desfășoară activitatea în domeniul discriminării, și care: este garant al respectării și aplicării principiului nediscriminării, în conformitate cu legislația internă în vigoare și cu documentele internaționale la care România este parte. Problema este că o echipă subordonată parlamentului României, poate să ia hotărâri, discreționar – în urma unei plângeri, numită petiție, înaintată de oricine – pe baza unor documente care nu sunt votate de parlamentul României. Pentru a scăpa de „sancțiunile” sale, trebuie să plătești, apoi să te judeci... O anomalie legislativă? Ooo! Asta pare măruntă!

Când vorbești despre țigani ești mustrat fiindcă „țigan” este un termen peiorativ, cerințele europene sunt ca apelativul pentru membrul acestei comunități să fie „rom”. O idee europeana din secolul trecut, de la începutul anilor 90.

„Rom, romani, Roma” – „român, română, România”, hei, asta chiar este o problemă! Indivizi care stau pe teritoriul unui stat european, care vorbesc o limba asiatică, își pun numele, atât lor cât și comunității, după numele unor localnici europeni, nu este coincidență ci este un atac la identitate cu scop evident de deposedare sau de confuzie.

Dacă privim ce au pierdut românii în ultimii douăzeci de ani, prin înșelăciune, scoatere la mezat, prin cumpărare la prețuri ridicole, prin efracții masive, pe care ți-e teamă (încă o teamă) să le enunți deoarece au fost reușite de persoane potente care te accidentează sau te elimină definitiv prin terți, o deposedare de identitate pare o continuare naturală. Mândria națională a fost ucisă, acum se pregătește chiar extincția națiunii. Pentru ce europenii din țările vestice și probabil Rusia, complotează la această crimă? Din necunoaștere și pentru a se pune la adăpost pe o perioada de timp. „Să-i strângem pe oamenii ăștia într-o țară a lor! Să-i asimilam celor de-acolo și să-i educăm…” Dar acest lucru este imposibil.

Văzusem cu ceva timp în urma pe un foroom al lui Pruteanu, ideea scrisă (tastată) de un țigan că denumirea „rom” a fost rostită pe acest teritoriu înainte să fie rostit cuvântul „român”. Rom, adică om în limba țiganească (numită și ea romani), sau țigan, conform reformulărilor actuale, pentru că rom nu se spune unuia dinafara comunității. Ăstuia i se spune gagiu, străin. Este o problema de istorie. Eu observ cu tristețe că avem istorici mediocri, că a fost o continuă teamă, din cauza revizionismului maghiar, să ne raportăm la ideea că românii au fost împinși de bulgari din sudul Dunării spre nord, și iată cum românii sunt amenințați din interior de un dușman pe care doar ei l-au conceput.

Țiganii au fost robi la stat (domnie), la mânăstiri și la boieri. Îmi este greu să înțeleg cum au ajuns țiganii robi la români, pentru că robii erau făcuți în urma războaielor. E posibil să fi fost luați de la tătari. Și rușii au avut robi țigani. Turcii aveau robi din toată lumea și nu cred să fi fost interesați de țigani pentru că aceștia nu aduceau venituri mari și nici nu străluceau în hărnicie. Armata lua robi, aceștia erau trecuți în proprietatea statului, a domnului, iar domnul îi repartiza, în parte, boierilor săi și chiar mânăstirilor. Nu am de gând să vorbesc despre istoria țiganilor, despre surse, despre migrație, despre limbă, documente, etc. Aș reproduce doar ceea ce a apărut pe internet, am văzut și cărți despre originea țiganilor, despre talentele lor unice, în muzică, în divinație, în meșteșuguri, în... altele, despre setea lor de libertate, despre fericire și talentul de a trăi clipa, sufletul lor deschis...

Dezrobirea sau iertarea țiganilor s-a produs în timp, de la 1844 până la 1857 și s-a pornit de la robii statului, ai mânăstirilor, încheindu-se cu robii particulari. Țiganii au fost în parte asimilați, conform celor spuse de Kogălniceanu într-un discurs din 1891 pe care-l citez aici:

„Reforma emancipatrice a avut în curând efectele sale salutare: afară de țiganii lăieși, care încă trăiesc în parte sub șatră, și afara de ursari, care fac încă meseria de a domestici fiarele sălbatice, dar totuși se dau lucrului pământului, mai toți astăzi din celelalte clase de țigani     s-au contopit în masa națiunii, și ei nu se mai cunosc decât prin fața lor smolită și asiatică și prin vivacitatea imaginațiunii lor; altmintrelea noi îi găsim în toate clasele societății noastre. Deși de la proclamarea emancipațiunii nu sunt încă îndepliniți 50 de ani, țiganii ne-au dat industriași, artiști, ofițeri distinși, buni administratori, medici și chiar oratori parlamentari.”

Țiganii eliberați de particulari aveau meserii cerute, cum ar fi bucătari, agricultori, vizitii, chivuțe... și cei mai mulți au intrat în masa mare a localnicilor și au fost asimilați în timp. Alături de aceștia au fost lăutarii și florarii. Țiganii statului însă erau nomazi care plăteau statului un bir.

Țiganii nomazi, numiți și lăieși, trăiau în șatre de câteva, poate zece până la cincisprezece familii, la corturi, iar iarna locuiau în case, mai mari sau mai mici și se ocupau cu diverse meșteșuguri, erau căldărari, fierari, rudari sau lingurari, aurari dar și salahori, geambași, samsari care se ocupau cu negoțul de cai.

Alți țigani pe care-i cunoaștem bine, sunt ursarii, probabil cei mai violenți.

După cum se poate vedea, aceștia reprezintă „poporul rom”, sintagma, sau dacă vreți, expresia care deja umblă prin gura așa-zișilor activiști pentru emanciparea prezumptivului popor rom. Am putea să asemuim poporul rom, poporului evreu, care din cincisprezece persoane cât avea familia lui Iacov zis Israel, când s-a cazat în Egipt, a depășit un milion, după estimările din cartea Numerii a Torei, la plecare – și cât de mult i-au regretat egiptenii că le-au pustiit țara și le-au omorât copiii, încât nu voiau să-i lase să plece! – dar... această masă de indivizi a sărit la gâtul altor populații, pe Pământul făgăduinței, și nu la gâtul egiptenilor. E clar că țiganilor le lipsesc un Dumnezeu și un Moise.

Ideea comuniștilor din Romania de a-i așeza (stabili) pe țigani și a-i împrăștia, pentru asimilare, nu avea mari șanse, deoarece comunitățile de români se temeau de ei și i-au marginalizat. Dintotdeauna vecinătatea șatrelor de țigani a fost sursa de scandal. Dispăreau animale, grâne, chiar și copii, oamenii erau înșelați ușor, pentru că erau naivi, iar țiganii nu le puteau oferi mare lucru la schimb, de aceea se specializaseră în furt și înșelătorie. Este o legendă marele talent țigănesc în domeniul meșteșugăresc, în muzică, dansuri, în chiromanție, vrăjitorii... Prea puțini dintre țigani au devenit personalități în vreun domeniu dintre cele expuse, nu știe nimeni despre bijuterii excepționale realizate de țigani, despre construcții deosebite, despre mari muzicieni, dansuri minunate sau magicieni ori vizionari excepționali. Văzusem undeva o asociere între țigani și celebrul gnostic Simon Magul. Să fim serioși! Nu știu proverbe țigănești dar știu că li se potrivește de minune vorba lui Horațiu, Carpe diem. De ce să te gândești la mâine, pentru că doar azi ești sigur că trăiești. Ziceam că este o „vrăjeala” geniala îndemânare a țiganilor, chiar și furturile le fac de cele mai multe ori prin intimidare sau cu violență, totuși, de fiecare dată când o persoană ceva mai brunetă devine renumită, este imediat înfiată de comunitatea țiganilor, deși această persoană n-a stat în compania lor și nu s-a remarcat cu ajutorul lor. Am văzut ultimul recensământ, din 2002. Numărul declarat al țiganilor a fost de 535.250 de persoane, adică 2,5%. Acest număr a fost contestat atât de români cât și de țigani, dar... Am văzut mai sus că însuși Kogălniceanu, tatăl legii dezrobirii, a recunoscut asimilarea unui mare număr de țigani în masa românilor de atunci. Din cauza discriminării datorate în primul rând renumelui, mulți dintre țigani au hotărât să se acomodeze cu civilizația gagiilor riscând să devină ei înșiși gagii. Deși s-ar putea spune că țiganii români au avut o soartă apropiată de a negrilor americani, nu este greu de observat o uriașă diferență. Negrii sunt cetățeni americani de rasă neagră, țiganii sunt cetățeni români de etnie țigănească. Rasa țiganilor, deși probabil se poate contesta, este considerată indo-europeană, în mare parte pentru că limba lor este, incontestabil, de origine indiană, deci indo-europeană. Astfel încât nu poți spune metis ori mulatru unui copil care rezultă din legătura unui român cu un țigan (de orice sex opus ar fi).

M-am născut undeva la marginea Bucureștiului, o zonă locuita de români cu sânge amestecat. Unii sunt mai negri, alții mai albi, niciunul nu cunoaște limba țigănească, trăiesc în bună vecinătate, sunt oameni care muncesc și sunt corecți. Dar toți le spun țigani celor din apropierea unui lac, din casele deteriorate, care vorbesc țigănește și se îmbracă în straie specifice. Acești oameni se vor declara români și au dreptul să fie recunoscuți astfel.

Sunt tentat să mă întind însă mi-e teamă să repet ce a zis Everac în scrierea sa Reacționarul, am văzut un citat pe internet și apoi o replica „reacționară” l-a asemuit, repejor, unui precursor al fascismului, pentru că Everac are țăcălie și, precis, coarne,... iar eu nu pot lupta împotriva lecturilor frumoase ale domnișoarelor și îi las pe cei care cunosc partea bună a țiganilor să o arate. Deși, un lucru este clar, ei nu sunt producători de bunuri. Poate au fost, când lucrau căldări și inele de aur sau tinichea.

Am extras din hărmălaia de pe web ceea ce mi-a părut că strigă mai tare, pe limba noastră, dar am văzut mult mai multe în diverse limbi străine. Americanii nu au nici o problema cu țiganii, ei continua să-i idealizeze, iar europenii i-ar dori cât mai departe de ei.       
---------------------------
«La seminarul organizat de Romani CRISS au fost invitați și jurnaliști și reprezentanți ai Centrului pentru Jurnalism Independent (CJI) sau Clubului Român de Presă. Printre ziariștii invitați s-au numărat și câțiva de etnie romă, care au absolvit cursurile de pregătire inițiate de către CJI. La un moment dat, Mihai Neacșu, președintele executiv al organizației „Amarerromentza”, a amintit că absolvenții romi ai CJI l-au enervat când i-au spus că sunt țigani și nu romi atunci când au vizitat organizația pe care o conduce. „Mai țineți minte când ați venit la mine la țigani? Doamne, ce bătaie v-aș fi dat!”, le-a spus Neacșu jurnaliștilor de etnie romă prezenți în sală. Acest lucru a generat rumoare în rândul participanților la seminar, și asta pentru că întâlnirea nu avea ca temă etimologia cuvintelor „rom” și „țigan”, ci dreptul la libera exprimare vs. dreptul de a nu fi discriminat în spațiul virtual.”»
-----------------------------
« Foarte interesant este ca țiganii și-au atribuit întotdeauna numele altor etnii sau popoare care le-au îngăduit să-și ascundă etnia:      
„Șatra” vine de la casta Kshatria (războinică) căreia nu     i-au aparținut niciodată. 
„Țigan/Zigeneur/Zingaro etc” vine de la „Athinganoi”, secta religioasă grecească recunoscută pentru activitatea de prezicere, țiganii n-au aparținut niciodată acestei secte.
„Gypsy” vine de la „Egyptian” cum și-au spus acum vreo 600 de ani pentru a primi bani, locuințe și mâncare pe gratis, pretinzând ajutor ca fiind creștini egipteni aflați în pelerinaj. »         
..........
« Prin denaturare (voită) „dom” s-a transformat în „rom” cu „r” accentuat, apoi din „rom” s-a transformat în „roma” apoi în „romani” și în „romanies”. S-a ajuns astfel încât țiganii să aibă numele identic cu al românilor în limba engleză. Romani cu români și romanies cu romanians (doar că în engleză nu există diacritice după cum vedeți, iar la o un simplă căutare pe google a cuvântului romani se vor afișa linkuri cu țigani). Practic denumirile sunt identice. »
---------------------------
« Urmează să dezbatem un subiect care va încinge tastaturile! Deși nu mă interesează proverbiala ură interetnică ce iese la iveală ori de câte ori pomenim de asemenea subiecte, cred că a ascunde gunoiul sub preș și a nu vorbi despre probleme de dragul lui „politically correct” nu e o soluție! Am dat de curând pe internet peste o petiție on line care cere guvernului, parlamentului și altor instituții să-i redenumească pe romi țigani așa cum  s-au numit întotdeauna!
Petiția asta mi-a adus aminte de o problemă pe care o aveau șefii de la pașapoarte acum ceva timp. Exasperați de confuzia între români și romi, au hotărât să schimbe codul țării din ROM în ROU începutul de la franțuzescul „Roumanie”!»   
-----------------------------
« Dezbatere publică : cum se deosebesc românii de rromi în Europa? Revenirea la termenul țigan o soluție? Ce părere aveți ?»      
.................
« ... Martinez s-a uitat la el și a spus: „Care este problema?”.     Abordarea dumneavoastră este intolerantă, xenofobă și împotriva normelor europene. Rromii sunt – ca și românii, ca și ungurii, ca și spaniolii, ca și francezii – o nație din cele multe care formează Europa de azi. A vorbi peiorativ la adresa rromilor este la fel de urât ca și cum ai vorbi peiorativ la adresa propriei tale nații. Însă, astăzi, în anul de grație 2009, etnicii români sunt asociați cu etnicii rromi. Nu se mai face nici o deosebire, iar infracțiunile comise de rromi în toată Europa, devin o etichetă care se aplică tuturor românilor. Rromii violează în grup o femeie în Guidonia, și magazinele românilor din Italia sunt incendiate.   
Același domn Martinez a declarat recent în presa spaniolă că este îngrozit de infracțiunile românilor din Italia, și întrebat de ce vorbește de români când este vorba de rromi, a comentat „ rromi, români tot una este.”»   
«Un nou val de infracțiuni comise de români în străinătate creează din nou tensiuni între România și Italia. Un membru al guvernului italian cere castrarea violatorilor, în urma protestelor iscate în Italia împotriva cetățenilor români arestați pentru un viol în Guidonia.»         
-----------------------
«Toți românii arestați au între 21 și 24 de ani, fără locuri de muncă în Italia, de etnie rroma, iar doi dintre violatori sosiseră de două săptămâni în Italia, au declarat autoritățile italiene.» 
-----------------------
«Sechestrată, violată și bătută: victima este o prostituată bulgară de 21 de ani – 28 ianuarie 2009.         
În cele din urmă tânăra a reușit să scape și să îi denunțe pe răufăcători. Carabinierii au reușit să îi prindă în scurt timp. Asupra lor a fost găsita o cantitate mare de arme și muniție. Cei trei sunt arestați preventiv și vor fi anchetați în continuare. „Da am violat-o de mai multe ori!”»    
------------------------
«Un grup de persoane a aruncat marți seara un cocktail Molotov în barul unei românce din Guidonia, unde patru romani au fost arestați pentru violarea unei tinere și agresarea prietenului ei, în noaptea de joi spre vineri, relatează il Messaggero în pagina sa electronică.» 
-------------------------
«Marți seara, o mașină a blocat intrarea în localul „Svago e Gusto”, iar un bărbat mascat a aruncat cu o sticlă incendiară în bar. Aceasta s-a aprins la picioarele a doi clienți, iar scaunele au luat imediat foc. Eticheta generală : „toți românii sunteți niște țigani și implicit niște hoți, și niște violatori”»   
-----------------------
«Senatorul PRM Gheorghe Funar a depus în Parlament în 2007 un proiect de lege privind terminologia folosită pentru „etnia țiganilor”, solicitând ca reprezentanții acestei minorități să fie denumiți „țigani”, și nu „romi”. Funar spunea atunci că, a constatat că în România nu există o lege privind aceste denumiri, iar astfel se creează confuzie, în special în străinătate.” Pentru a elimina confuzia, creată artificial dintre romi și români, dintre romi și italieni, mai ales în țările Uniunii Europene, denumirea oficială privind diversele comunități de țigani/romi este aceea de țigani”, se arăta în expunerea de motive care însoțea proiectul.»
---------------------------
«Mă numesc Claudiu și sunt român. Român d-le, român, adică NU sunt țigan. Am muncit ca un rob 10 ani în Italia, am lacrimi în ochi domne;       
Fetița mea de 8 ani a venit astăzi joi 29 ian. 2009 acasă plângând pentru că a fost bătută de colegi de clasă italieni și inclusiv profesoara a refuzat să o mai primească la cursuri strigându-i „ pleacă de aici țigancă româncă”. Mă scuzați sunt... Aici este teroare. Eu sunt român, sunt alb, și patronul mă dă afară pentru că un văr al lui a fost jefuit de niște țigani, de ciorile astea care ne-au transformat pe noi românii din Italia în țintele scuipăturilor italienilor. Și au dreptate domne să ne scuipe la câte le fac țiganii români care mișună în Italia.»
--------------------------
«Pentru cetățeanul de rând care mâine face o vizita în Franța, este greu de suportat atitudinea populației locale, atunci când la nivelul acesteia se cunoaște că rom vine din România.    
Pentru românul care reprezintă România, la diferite organizații, alianțe, inițiative regionale, concursuri sportive etc. este deosebit de greu să accepte acea etalonare tacită sau pe față de genul „ românii sunt țigani”. Vezi meciul Franța-România, de acum câțiva ani, când galeria franceză a strigat „Huo Țiganii” sau doar „Țiganii”. Meciul a fost transmis de media europeană și internațională.»
«Concluzionez aici cu ideea că termenii de „român” și România derivate din istoria românilor de-a lungul secolelor în acest spațiu românesc (mai mult sau mai puțin întregit), nu are nimic în comun cu termenul de țigan, și denumire de „rom”, în condițiile actuale, ne creează prejudicii de ordin moral, sociologic și social, afectând valoarea nației românești în ansamblu.»      
-----------------------------
«Tot râul spre bine. Isteria rasistă și xenofobă din ultimele zile a produs și câteva răspunsuri de bun simț, inteligente, documentate și argumentate, (articolul lui Cărtărescu, comentariul dnei Delia Grigore, reacția Institutului Wiesenthal și a 9 ONG-uri împotriva stupidității lui Cioroianu etc). E bine că e pusă în discuție atitudinea Europei față de rromi (scriam și ziceam țigani până acum – comentariul de mai sus m-a convins) și că astfel, se pune serios problema găsirii unei soluții (un program serios pentru următorii 50 de ani – eventual discriminare pozitivă și, în interiorul comunității, găsirea unui reper, unui punct tare, unei linii de forță care să unească – nu trebuie să ne schimbăm doar noi atitudinea față de rromi, ci, în primul rând, ei să-și schimbe atitudinea față de ei înșiși).»    
-------------------------------
«Fiindcă Sinti și Roma sunt doar două grupări de țigani, întâlnite în spațiul german-elvețian-austriac și care au fost persecutate ca țigani de regimul nazist. Prin urmare, cuvântul „Zigeuner” este într-adevăr împovărat cu conotații negative. La cererea reprezentanților etniei, birocrația vest-germană a înființat prin 1970 Consiliul Sinti și Roma ca partener de tratative în probleme de interes reciproc. La nemți e valabil numai ce vine din oficiu și poartă „made in Germany” – deci orice țigani: Jerli, Kale, Kalderasch, Lovara, Lalleri, și câți or mai fi sunt „Sinti și Roma”, punct. Așa cum de pilda Sibiul e Hermannstadt și Brașovul Kronstadt – să-i tai cu fierăstrăul.         
Deci când spiritul aventurier teuton a descoperit că dincolo de Zidul Berlinului mai există țări și popoare, au dat de țigani prin România și Bulgaria - iaca, Roma! Mi se pare mult mai la îndemână teoria că datorită conjecturii prielnice, ștabii neamurilor s-au sesizat de avantajele noii denumiri și și-au înfipt rromul în blazon. În germană nu există pericolul confuziei între cele două etnii, fiindcă Rumaene sună cu totul altfel ca Roma. Dar orice fleac poate fi urmărit până la Adam și Eva, mai ales dacă se face în numele științei. În fine, Sinti se numesc Sinti și nu sunt deloc încântați dacă sunt aruncați într-o găleată cu Roma și Jenische, o grupare de hotar între țigani și asimilați la germani. Așa îmi explic și ciudățenia că țiganul de rând nu pare să aibă probleme cu cuvântul (mai degrabă cu tonul) – numai mai-marii au devenit brusc cu toții rromi.»         
---------------------------------
«Caracterele țiganilor sunt diferite de ale noastre, ca și viziunea lor despre lume și viață. Simțul lor de libertate merge până la anarhie, iar cel de aglutinare până la tribal. Nomadismul lor de căruță cu coviltir a ajuns acum nomadism internațional. Ei țin în stimă calul și disprețuiesc muncile agricole, ca și orice fel de muncă organizată. Au o plăcere neromâneasca pentru foc, pentru metal, pentru orgiastic. Au un deosebit simt ritmic și muzical care le însoțește principalele comportări. Acestea nu sunt constructive. Țiganii nu sunt foarte curați, nici funciarmente cinstiți. Educarea lor se face extrem de greu, moralitatea lor contrazice austeritatea minimă. Ei nu cunosc rigoarea, frondeaza legile, dizolvă preocupările teoretice într-un ludic fără frâu, mult dincolo de pragul social acceptabil. Au ocupat în societate compartimente de foarte mică prestație fizică dar cu mari foloase materiale, ca florari, frizeri, chelneri, recepționeri, paznici, polițiști, unde au întemeiat adevărate rețele subterane. S-au ridicat în conduceri politice cangrenându-le cu imoralitatea. Au constituit atrupamente și bande agresive, puse pe devastare în masă, rețele oculte de comerț subteran. Au pus mâna pe comerțul de stradă și în general pe comerțul ilicit, căruia îi dau un aspect oriental, sordid, o necinste, o dezmățare și o speculă specifice. Țiganii nu prea cunosc rușinea, nici alte îngrădiri morale. Masa lor e de o incultură opacă, de un hedonism agresiv. Ei sunt o stavilă în calea civilizării populației românești, și așa rămasă în urmă. Ei sunt infiltrați în aceasta populație pe calea voluptăților muzicale și a altor voluptăți, încep să dețină primatul în muzica populară românească, și-au infiltrat vocabularul în limbă, scoborându-i valențele semantice. Amoralismul lor proliferează, procură modele de dezabuzare și imitație snoabă românească. Unită cu incultura, îmbogățirea lor rapidă prin bișniță ca și prin mari, copioase afaceri, de nivel internațional, creează serioase probleme de stabilitate economică și morală, permută, văzând cu ochii, stilul societății românești. Fața țării e în bună parte definită prin aceasta populație specific neeuropeana. Cândva, însoțirea cu țiganii era o mezalianță; acum acest prag se șterge vizibil. Demarcația slăbește. Limba, muzica, moravurile se țigănizează. Ceea ce n-au reușit prea mult turcii, ungurii, rușii, reușesc țiganii. Calea lor de infiltrare e plăcerea, sans-faconul, libertinajul. La o populație foarte constrânsă de dictatură, anarhia lor era o supapă. La un stat care vrea să se reclădească, această anarhie e o frână. Paul Everac «Reacționarul» român 1992   
---------------------------------
« ...fragmentul din Everac mi-a adus aminte de niște scrieri ale lui Gustav Le Bon. Le Bon a fost o sursa de inspirație pentru teoreticienii fasciști. Everac e doar în urmă cu un secol.» 
--------------------------------
« bine = mishto; gura = mui; beat = mato; nebunie, prostie = dilimos; nimic = kanci; rău, rea = nasul; shukar = frumos; (Observați, vă rog, că știați deja țigănește fără să fiți conștienți de asta!)»         
---------------------------------
«Potrivit unei cercetări din anul 1992 (ale cărei rezultate  s-au publicat în volumul „Țiganii între ignorare și îngrijorare”) populația cu profil etnic rom este estimată la aproximativ 1 milion în România. Populația de romi în marea ei majoritate nu deține nicio profesie (79,4%; 58% dintre bărbați, 88,8% dintre femei); doar 16,1% sunt calificați în profesii moderne, iar 3,9% în profesii tradiționale. Nivelul calificării este extrem de scăzut, majoritatea ocupând poziții necalificate. Doar 1,8% au studii medii și superioare, 22% nu au mers deloc la scoală. În mai mult de jumătate din familii nu există niciun salariat. O familie de țigani e compusă în medie din 6,6 persoane (a se compara cu media pe țară care este de 3,1 persoane de familie). 62,9% dintre romi se află sub nivelul de subzistență (față de 16% pe ansamblul populației). Romii au cel mai mare procent de mortalitate infantilă: 63 la mie. Romii se căsătoresc foarte devreme mai ales în cazul fetelor: vârsta medie a soției la prima căsătorie este de 17 ani, față de 22 de ani pentru cazul întregii populații. Faptul că multe fete se mărită la 13-14 ani pare să răspundă și controversei de pe j.ro cu privire, dacă nu la vârsta „optimă”, cel puțin la vârsta „naturală” pentru începerea vieții sexuale. 40% din numărul celor care s-au declarat romi au recunoscut limba țigănească drept limbă materna, mai mult de jumătate declarând însă limba română ca limbă maternă.»    
-----------------------------------
«În consecință, asistăm la o deteriorare a relațiilor dintre romi și restul populației. Atitudinea de respingere față de romi s-a accentuat în societatea românească. O anchetă a ajuns la concluzia că 40% din populație are sentimente foarte negative față de romi, 34% are sentimente nefavorabile, 19% are sentimente favorabile iar doar 2% foarte favorabile (dacă interesează părerea mea eu mă aflu intre cei 19%, probabil datorită faptului că am un prieten rom și cunosc „din interior” o familie de romi... deloc atipică)»   
------------------------------------
«A lucrat în mod direct, cu rromi din Spania și Romania. Vorbește sincer, pe alocuri brutal, despre o lume pe care o cunoaște bine. Licențiat în pedagogie, educator de stradă și acum coordonator al unui centru pentru copii abandonați, Juan Carlos Sanz Miguel, prezintă o realitate care nu ne e mereu e convenabilă.     
Juan Carlos Sanz Miguel: în primul rând, spaniolii au o viziune mult mai proastă despre rromi decât românii. În Spania avem câteva stereotipuri legate de țigani, iar cei veniți din România sunt văzuți cel mai rău. Din experiența mea, țiganii spanioli sunt stereotipizați ca leneși, hoți, nesociabili în sensul că nu respectă normele, că nu posedă certificate de naștere și alte acte pe care un om de rând le are, că țin cu strictețe la tradiții care încalcă drepturile femeii. Sunt disprețuiți de ceilalți pentru că nu colaborează, pentru că nu-și asumă responsabilități. Sunt foarte închiși și stabilesc legături numai între ei. Din aceste motive sunt mereu în conflict cu autoritățile. Iar țiganii români sunt văzuți cel mai negativ: sunt mai hoți, mai leneși, mai răi decât cei spanioli. La fel precum cei din Italia. Sunt foarte asemănători în multe privințe. Trăiesc în ghetouri situate la periferia orașelor, iar venitul și-l obțin la fel: lucrează în medii care nu sunt 100% legale, unde pot să facă afaceri între ei. Comercializează flori, fier vechi, mașini uzate și alte lucruri adunate de la gropile de gunoi. Cert e că nici țiganul român, nici cel spaniol nu acceptă un orar de muncă bine stabilit, să lucreze un anumit număr de ore pe zi.»   
-------------------------------------
«LA TOTI ROMANII LE DORESC: SA FIE SANATOSI, BUCUROSI DE FAMILIILE LOR, BUNASTARE, BOGATII și SA LE DEA BUNUL DUMNEZEU PUTERE DE A TOLERA SUPARARILE ȚIGANILOR. VA ROG, FIE-VA MILA și DE NOI !»        
------------------------------------
«Ministerul Educației și Cercetării a acordat pentru anul universitar următor 415 locuri speciale pentru candidații rromi la admiterea în facultățile a 26 de universități de stat. Procesul de repartizare a locurilor pentru candidații rromi presupune însă că aceștia vor fi admiși doar dacă reușesc să obțină minimum media 5 la concurs. O dată intrați, tinerii rromi nu vor plăti taxe de școlarizare pe durata studiilor.” Asta e discriminare pozitivă. De ce nu protestează nimeni? E tot o forma de discriminare»    
----------------------------------------
«Organizația Romani CRISS – Centrul Romilor pentru Incluziune Socială și Studii, a organizat la sfârșitul săptămânii trecute seminarul intitulat „Dreptul la libera exprimare vs. dreptul la a nu fi supus discriminării în spațiul virtual”. În cadrul evenimentului, membrii mai multor organizații ale romilor, alături de Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, Institutul de Politici Publice și Clubul Român de Presă au încercat să găsească soluții pentru a diminua numărul mesajelor discriminatorii de pe forumurile ziarelor centrale. Seminarul organizat de către Romani CRISS, la sfârșitul săptămânii trecute, a avut loc în cadrul unui proiect ce are ca scop reducerea numărului de mesaje rasiste de pe forumurile ziarelor centrale.»     
----------------------------------------

Destul!

Am văzut acum doua-trei-patru-... zile, pe un TV, două personalități care vorbeau ceva pe tema țigănirii poporului, că ne țigănim, iar „valorile” o șterg englezește din țara natală, cele două ... ziceam, ministrul de externe versus Huhurezu, sau pe-acolo, primul bâiguind ceva despre modul în care domnia-sa nu va permite discriminarea, iar măria sa editorialistul observând cu acuitatea-i caracteristică necesitatea implicării Iuropei pentru că romii au devenit problemă europeană de când Romia a intrat în mama ei Iuropa. Și văzându-i așa de hotărați, mi-am zis, cu glas tare, adică vorbeam de unul singur: nimic n-are să se schimbe în bine deasupra Danubiului – de-aici am continuat în gând – dacă ministrul de externe nu știe că îi reprezintă pe români iar maimarele scriitor de editoriale n-a aflat ca Iuropa s-a pronunțat. Mai mult, Iuropa îi pedepsește pe delicvenții lor, de cetățenie română, trimițându-i să se odihnească în pușcăriile de-aici. De ce-i primim? De ce nu muncesc pușcăriașii pentru a plăti cazarea și masa pe care le primesc, de ce sunt pedepsele atât de blânde, cum de am devenit într-atât de inegali? Se vorbește senin despre cei cincizeci de ani cât mai au de agonizat românii până vor deveni minoritari în România, sau Romia. Azi, pentru că suntem neputincioși, ne sfâșie corbii. Să așteptăm, asemenea românului din balada strămoșească Miorița, să pierim!

            23-02-2009