Despre clase

CLÀSĂ, clase, s.f. 1. Grup (mare) de obiecte, de elemente, de ființe, de fenomene care au însușiri comune, 2. (De obicei cu determinarea „socială”) Ansamblu de persoane grupate după criterii economice, istorice și sociologice, grup de oameni constituit istoric care se deosebește de alte grupuri prin situația economică. 3. categorie, grup, grupare, tagmă, rânduială. [lat. classis].      
.........................

Adeseori, ne prindem într-o controversă fiindcă avem în minte definiții diferite ale termenilor pe care-i folosim. Mai mult, nu e de-ajuns o simplă definiție luată din DEX, cum este extrasul de mai sus, este nevoie de o întreagă istorie pentru a ști cum s-a ițit un termen în limbajul nostru și care e sensul inițial, deoarece, învârtit de o limbă sau alta se transformă, i se pune ceară de sigiliu pe care  n-o mai putem dezlipi că e tabu.

Ei bine, Ce este aceea Clasă Politică?

Ieșiți cumva de sub influenta ideilor marxiste care structurau clar societatea în două clase: burghezia (și / sau aristocrația) și proletariatul (celelalte grupuri sociale erau numite pături), am intrat în zona de influență a sociologiei americane și vorbim pătimaș despre clasa de mijloc. Clasa de mijloc este grupul numeros în care ne aflăm aproape toți, oamenii modești, care nu murim de foame! Pentru că aici au fost înghesuiți, de-a valma, aproape toți angajații și chiar patronii lor, mici sau mijlocii – dar aceștia din urmă nu știu, evident. Așa stă scris în cărțile americane de sociologie. Clasa de mijloc este și ea despărțită în mijlocul de sus și mijlocul de jos. Deasupra clasei de mijloc, e de înțeles, stă clasa de sus (upper class) iar dedesubt, la subsol, stă clasa de jos (lower class). Astea sunt clasele prin America, iar ziariștii români, cei care ne (dez)informează, le-au însușit, că așa e bine. Totuși, în America nu se vorbește despre o „Clasă Politică”. În haina asta veselă s-au îmbrăcat, imediat cum au scos clonțul în democrație, îngâmfații tinerei înstăriți, născuți în partiduțele perene ale țărișoarei noastre sărmane, huiduită prin toată lumea. Le cam place!...

Foarte repede s-a turnat fundația pentru a statua noua clasă, după ce prin Italia a fost lansat un concept de studiu. Gaetano Mosca, profesor de drept și publicist, plictisit de zeci de ani de parlamentarism, a emis câteva studii despre elite, apoi, gâdilat la simțire de această noțiune, „clasa politică”, a lansat-o prin anii douăzeci, în perioada când se porniseră curente artistice fanteziste cum ar fi, suprarealismul, futurismul, etc. Erau „anii nebuni”! Totuși, datorită acestei idei a fost ales deputat pe viață în parlamentul unui regat. În viziunea lui, clasa politică era formată din aristocrați și din aleși care veneau din celelalte zone sociale, iar această a doua pătură a clasei politice se împrospăta continuu. Desigur, s-ar putea pretinde ca senatorii de azi sunt aristocrații din vremea lui Mosca. Dar... Cei care și-au însușit, vehement, ideea, au fost fasciștii, care au venit la putere în 1926. Li se potrivea de minune o asemenea teorie, chiar dacă definiția sfintei clase fusese bine deteriorată. Apoi, după ce s-au încheiat, aproape bine, conflictele europene, noțiunea lui Mosca s-a ținut la nivelul de jos, în sudul Europei, nu în țările comuniste și n-a avut succes în nord, în America sau aiurea în lume. Nu demult, în Anglia, un cunoscut jurnalist și comentator politic englez, Peter Oborne a lansat o carte în care identifica oligarhii laburiști cu o clasă politică, și cred că acesta e punctul pe i.

De fapt este vorba nu de clasă ci de castă. Oligarhia creează o castă politică. Asta visează toți Geoanii, Băseștii, Tăricenii, Bourenii sau Ponții, Hrebengiucii, Patricii, Becalii, mamele, copiii, amicii și rudele lor, oligarhia unei caste în care s-au strâns, din mila lui Dumnezeu, și pe care nici o rebeliune n-o mai poate destrăma. Ei nu vizează un post de funcționar de stat, ci puterea de a mișca lumea în folosul lor doar spunând câteva cuvinte. Și, pentru că nu se bazează doar pe protecția sus-pusă, au dezgropat, ce credeți? CLASA POLITICA! Iar acestei situații care formează și menține oligarhia, ei îi spun democrație! Democrați erau și comuniștii, și franchiștii, și maoiștii, la urma urmei. N-o fi cumva doar perestroika? Eu cred că ar trebui să ne abținem să folosim această noțiune. Să-și spună cum vor, ca țiganii, romi, cei mai vechi oameni, și adevărați români, noi știm care le este năravul și știm cine sunt: niște profitori!

Am văzut că se vehiculează și alte asemenea concepte, spre ex. CLASA MAGISTRATILOR. Este un talent sau o prostie să arunci piatra în râu, astfel încât jurnaliștii tineri, cei ce lansează moda, să o scoată? Cum ai zice: „metrosexual”, gata, am creat o clasă. Poți susține azi că metrosexualii, nu ar fi tot o clasa socială? Când te gândești că înainte de 1994, nu existau! Dar s-a trezit un englez trăsnit să propună o definiție. Ce, nu ar merge și CLASA JURNALISTILOR? Este a patra putere în stat!

 

02 Feb, 2009