Omul-mașină

„Automobil” este cuvântul ce desemnează un vehicul, de obicei, pe patru roți, cu motor, proiectat pentru a rula pe drumuri, utilizat în principal pentru transportul de persoane, mai degrabă decât mărfuri, un vehicul care se mișcă pe sine. Un francez, Nicolas-Joseph Cugnot este creditat cu prima construcție a unui aparat cu autopropulsie în anul 1769, adaptarea unui vehicul tras de cal. Primul motor cu ciclu în patru timpi, pe benzină, a pus în mișcare acest automobil construit în Mannheim, Germania de către Karl Benz în 1885.

Să fim corecți, OMUL este automobil, iar așa-zisul „automobil” este un artefact, căruia îi trebuie șofer pentru a se mișca, adică un om, de aceea AUTOMOBIL este omul-mașină. Omul-mașină este o persoană inteligentă a cărui manifestare în lume este reglementată chiar de domnia-sa. Asemenea oricărei ființe, consumă oxigen și elimină bioxid de carbon, înghite o hrană specifică și evacuează diverse gaze și alte substanțe. De la începutul anilor 1900, când era o raritate, până în anii 2000, mutantul om-mașină s-a modificat, iar azi deja evoluția sa este imaginată în chip de „transformer”, o mașinărie capabilă să alerge, să zboare, să înoate și să lupte pentru supremație. Deocamdată omul-mașină este în avânt și în expansiune. Acum o sută de ani drumurile erau mai proaste decât cele din vremea romanilor, dar încet-încet suprafața Terrei s-a acoperit cu bitum, materialul necesar acestui monstru să se desfășoare. Fiecare om, exceptând sălbaticii sau asceții, se visează în fața unui volan, cu piciorul pe accelerație, stăpânul puterii a zeci sau sute de cai. Toți oamenii, exceptând retardații, visează putere și independență iar mașina oferă omului cele două iluzii. Iată, oamenii-mașină au cucerit orașul, au trecut dincolo de oraș, asaltează câmpia, împânzesc munții, plutesc pe mări sau zboară cu mașini individuale. Omul-mașină a copleșit Terra. O fi bine?

Din această perspectivă putem deosebi două categorii de mamifere bipede: șoferii și pietonii. Creșterea numărului de indivizi ai renumitei specii a mărit exagerat numărul de oameni-mașină, iar aceștia ucid pietonii, îi elimină. Șoferul acoperit de mașină este deja parte a ansamblului, gândește pentru tot volumul, pentru roți, vopsea, parbrize, îi pare că a câștigat încă jumătate de viață activă, dacă nu chiar 90%, desigur succesele sale sunt rodul vitezei superioare în aceasta viermuială umană care tinde să se îngroașe.

În oraș, omul-mașina circulă pe o anumită zonă a străzii denumită calea rutieră, zona bordată de spații înguste pentru circulația pietonilor, pe care noi le numim trotuare (din franțuzescul trottoir). Sunt orașe care au renunțat pe alocuri la trotuare – în special în State – pentru că nu se poate concepe un localnic fără mașină. Dacă, totuși oamenii se gândesc la o aventură deplasându-se pe propriile picioare, există autobuze, mașini de grup.

Eu sunt un pigmeu din București, n-am achiziționat o mașină de sărac ce sunt, ori de frică, sau, mai rău, pentru că sunt iubitor de natură (?!), parcurg zilnic trei-patru kilometri și, ce constat? că sunt deposedat treptat de dreptul la existență de omul-mașină. Sunt condus, expus, luat peste picior, disprețuit, storcit de omul-mașină, care s-a lăbărțat mai mult s-au mai puțin confortabil peste spațiul meu de viață. „AM ȘI eU DrePtul să...” încerc să exprim sugrumat, știți, dreptul la existență... Parcă într-o zi, un reporter va spune: A fost descoperită o specie pe cale de dispariție în aglomerația de pe stradă, un pieton!

Vorbind despre drepturile pietonului mă simt asemenea omului din celebrul roman scris de un francez, „Planeta maimuțelor”, în care la sfârșit afli că aventura sa uimitoare într-o lume dominată de maimuțe fusese citită tot de... maimuțe, care izbutiseră cumva să se substituie oamenilor, iar acestea au exclamat uimite: un om inteligent! O ficțiune!

Deci: orașul este copleșit de mașini, acoperit, trotuarele sunt ocupate, nu pot visa în timp ce merg pe stradă, asfixiat de gazele toxice, sunt continuu stresat că pot fi accidentat oriunde, și în propria casă, teroarea sutelor de mii, milioanelor de vajnici șoferi trebuie simțită. Ei au drepturi, doar ei au drepturi, numai ei există, maimuțele! Președintele, e șofer, primul ministru, șofer, guvernanții, parlamentarii, politicienii, academicienii,... mașina este un accesoriu, oricum, pe vremuri ar fi circulat în trăsuri, iar caii, nu-i așa, elimină gaze și alte substanțe, o paranteză: cercetătorii – un termen general pentru a da credibilitate – englezi, au demonstrat că emisiile gazoase ale vacilor sunt mult mai importante decât ale mașinilor, dar, cum numărul oamenilor este în creștere, crește și numărul vacilor, prin urmare... am intrat într-o explicație a fenomenului El Nino și nu numai...

Suntem amețiți, manipulați de informații absurde, transmise dintr-o singură rațiune: dorința de câștig, manifestată plenar. Viteza ne ajută să câștigăm timp, timpul e money, iar money este, încă de prin neoliticul antichităților, motorul civilizației mai... muței...

Salvați-mă, vă rog, salvați-mă domnule doctor în primărie, salvați-mă stimați aleși consilieri, sunt membrul unei minorități, cu drepturi..., am si eu niște drepturi, nu mă lăsați să-mi doresc să militez pentru înființarea unui parTID AL PIETONILOR, SĂ ORGANIZEZ MANIFESTAȚII, SĂ FAC PERIODIC GREVA FOAMEI ÎN FAȚA PRIMĂRIEI, SĂ INIȚIEZ UN PROGRAM ÎMPOTRIVA OAMENILOR-MAȘINĂ, ADICĂ A DUMNEAVOASTRĂ, sper, încă persoane bipede!

19 Dec, 2008