Sărăcia

Sărăcia este o curvă murdară, puhavă, duhnind a alcool, mucegai și excremente. Îți arată dedesubturile și te îmbie: Hai nefericitule, vino să sugi la țâța mea stearpă, să simți cum te golești de sentimente, idiotule, să scapi de infatuare, grandomane, să înveți umilința! Hai să ne-mpreunăm să vezi ce amantă fidelă îți voi fi. Hai să cunoști noi senzații, să nu-ți mai fie teamă și să nu-ți mai pese!

Sărăcia e starea ancestrală a omului. S-a născut animal... Avea păduchii lui, ierburile, blănurile, femelele și foamea. Griji destule. Și a descoperit ce înseamnă puterea. Iar lucrul acesta i-a plăcut lui Dumnezeu... dar și omului. Generațiile s-au succedat, omenirea s-a civilizat... oarecum, iar puterea, PUTEREA generează sărăcia. Ea o modelează, o transformă, îi dă noi înțelesuri. Prostia+Lenea = Lipsa. Sărăcie mintală+Sărăcia mișcării = Sărăcia acumulării. Chermeza Sărăciilor. Lipsa. Aveam și nu mai am. Pentru a denumi un sărac trebuie să ai termeni de comparație.

Să vorbim prin urmare despre Sterea Gunoieru. Nu este angajatul firmei de salubritate. Sterea caută în gunoiul pubelelor. „Am cinci copii, spune Sterea, și trebuie să-i hrănesc!” Aiurea! Cine mănâncă din gunoaiele scârboase? Nenea Sterea e bețiv. Strânge nimicuri, pentru a face troc. Poți să te hrănești doar cu „Genocid”? Asta-i vodca aceea făcută din... Din ce-o fi făcută? Iar nenea Sterea Gunoieru se visează Gogu Ciolhan. E burtos asemenea lui, doar că celălalt n-are ascită, și strigă puternic: Eu nu cred! Dubito ergo cogito... Nenea Sterea există! Trăiește cu o femeie. Iar femeia vine la dugheană: „Hai mă omule acasă! Hai! Las-o dracului de...!”

Însă femeile nu-nțeleg cum funcționează microbul. Atunci e bărbat, Sterea Gunoieru. „Gogu Ciolhan... Puteam să fiu ca el.” A fost coleg cu mine-n școală, s-a grozăvit Șontu. Îl înjuram... așa, ca de la coleg la coleg. Ptiu! Un prăpădit era... Un hoț. Încă de pe-atunci fura. Și-acu’ e-n parlament!

Gogu, pardon domnul Gogu poartă costume care costă... cât costă, și consumă doar mâncăruri fine, băuturi fine, țigări fine, dame fine, în localuri fine... Și parcă-i de când lumea astfel. „Ah, puterea!”

–      Pleacă d-aici, sărăcie! se-mbățoșase nea Sterea-mpotriva femeii. Car-te!

Este altă față a Sărăciei. Umilă dar insistentă, gata să te umple de sudălmi și reproșuri, pregătită să-ți alunge orice vis ori speranță. Destinul... Ceva anume stinge norocul, steaua săracului. Toți avem o stea în cer... Dar ce credeați? Că e de-ajuns o scurtă existență?

 

01 Feb, 2009